Cazul I: Dacă vectorul este coliniar cu
vectorul
(
) atunci există
astfel încât:
|
(I.3.2) |
Înmulţind scalar cu vectorul ambii membri ai
relaţiei (I.3.2) se obţine:
|
(I.3.3) |
Din relaţiile (I.3.2) şi (I.3.3) rezultă că
vectorul poate
fi scris sub forma:
|
(I.3.4) |
deci relaţia (I.3.1) este verificată.
Cazul II: Dacă vectorii şi
nu sunt coliniari (
), atunci vectorul
poate fi descompus în
două componente: componenta
coliniară cu vectorul
(
) şi componenta
ortogonală pe
(
):
|
(I.3.5) |
Notăm cu: versorul vectorului
şi cu
unghiul format de vectorii
şi
. Dacă
(figura I.32) atunci se obţine:
|
(I.3.6) |
![]() |
Figura I.32.
![]() |
Figura I.33.
În cazul în care (figura I.33) avem:
|
|
|
(I.3.7) |
Din (I.3.6) şi (I.3.7) rezultă:
|
(I.3.8) |
Înmulţind vectorial ambii membri ai relaţiei
(I.3.5) cu vectorul ,
întâi la stânga şi apoi la dreapta, se obţine:
|
(I.3.9) |
Din relaţia (I.3.9) rezultă că vectorii şi
sunt coliniari şi au acelaşi
sens. Vectorul
poate
fi scris sub forma:
|
(I.3.10) |
Deoarece şi
, rezultă că
şi
. Înlocuind aceste relaţii în (I.3.9), se
obţine modulul vectorului
sub forma:
|
|
|
(I.3.11) |
Din relaţiile (I.3.11) şi (I.3.10) se obţine
vectorul proiecţie ortogonală pe a vectorului
sub forma:
|
(I.3.12) |
Din (I.3.5), (I.3.8) şi (I.3.12) rezultă că un
vector oarecare ,
necoliniar cu
,
poate fi scris sub forma (I.3.1):
|
(I.3.13) |
Deoarece relaţia (I.3.1) este verificată şi în
cazul în care vectorii şi
sunt coliniari, rezultă că această relaţie
este satisfăcută pentru orice vector
.
1º. Din relaţia (I.3.1) se obţine:
|
(I.3.14) |
Se observă că această relaţie este satisfăcută
şi în cazul în care .
Deci:
|
(I.3.15) |
ţinând cont de: , relaţia (I.3.15)
este echivalentă cu:
|
(I.3.16) |
2º. Relaţia (I.3.16) se extinde pe mulţimea vectorilor liberi:
|
(I.3.17) |