Fie mulţimea cu
, vectori legaţi necoplanari. Această
mulţime este formată din vectori legaţi în O liniar independenţi
(teorema 6) ce constituie un sistem de generatori pentru
spaţiul liniar
(teorema
5). O astfel de mulţime se numeşte bază în spaţiul liniar
. Întrucât baza
are trei elemente se
spune că dimensiunea spaţiului liniar
peste corpul numerelor reale este 3 şi se
scrie:
|
(I.A.32) |
1º.
Numerele reale ,
, din relaţia
(I.A.23), unic determinate, se numesc componentele
vectorului legat
în
baza
.
O bază în
este
formată din oricare trei vectori necoplanari.
2º.
Fie ,
, trei drepte
necoplanare, concurente în punctul
. Considerăm
,
, dreptele vectoriale corespunzătoare. Din
cele prezentate mai sus (teoremele 5
şi 6) rezultă că
există, unic determinaţi, vectorii
,
, astfel încât:
|
(I.A.33) |
În acest caz se spune că spaţiul liniar este suma directă
a dreptelor vectoriale
,
, şi se scrie:
|
(I.A.34) |
Vectorul legat din relaţia (I.A.33)
reprezintă diagonala paralelipipedului construit cu vectorii legaţi
ca muchii (figura I.9).
![]() |
Figura I.9.
3º.
Fie şi
un plan, respectiv o
dreaptă, care trec prin punctul O astfel încât
(figura
I.10). Considerăm
un vector legat în O,
şi
. Notăm cu
punctul de intersecţie al
planului
cu
paralela dusă prin punctul A la dreapta
şi cu
punctul de intersecţie al dreptei
cu paralela dusă prin
punctul A la dreapta
.
În planul determinat de dreptele paralele şi
avem
. Cu notaţiile
şi
, avem
,
.
![]() |
Figura I.10.
Din cele prezentate mai sus rezultă că există, unic
determinaţi, vectorii
şi
astfel încât
. Am demonstrat astfel că
spaţiul liniar
este
suma directă a dreptei vectoriale
cu planul vectorial
:
|
(I.A.35) |
4º.
Fiind dată baza din
, dacă
dreptele suport ale vectorilor bazei sunt reciproc perpendiculare, baza se
numeşte bază ortogonală. Vom scrie acest lucru sub forma
. Dacă, în plus, baza
este formată din versori (vectori
de modul 1) atunci baza se numeşte bază
ortonormată.
5º.
Fie o bază în
şi
un vector legat în O
arbitrar. Notând componentele vectorului
în baza
cu indici superiori, descompunerea unică (I.A.23) a vectorului legat
în baza considerată
devine:
|
(I.A.36) |
Din raţiuni legate de concizia scrierii, relaţia (I.A.36) se scrie în forma:
|
(I.A.36') |
utilizând aşa numita regulă de sumare a indicilor muţi:
Dacă într-un monom un
indice se repetă, expresia se citeşte ca sumă a monoamelor corespunzătoare
valorilor indicilor din mulţimea .
Această regulă va fi folosită în cele ce urmează, în afara
situaţiilor care vor fi menţionate în mod expres. Dacă nu se va specifica
contrariul, “indicii muţi” vor lua
toate valorile din mulţimea .
Necesităţi legate de calculul efectiv al
coeficienţilor unui vector legat într-o bază dată, precum şi cele impuse de
posibilitatea exprimării în formă concisă a unor proprietăţi intrinseci, au
condus la introducerea unor noi operaţii în . Definiţiile şi câteva dintre
proprietăţile acestora vor fi trecute în revistă în continuare.
Este o operaţie, notată cu „”, care asociază oricărei
perechi de vectori legaţi din
un număr real:
|
(I.A.37) |
În relaţia (I.A.37) am notat cu unghiul dintre
semidreptele suport ale vectorilor legaţi nenuli
şi
, unghi care ia valori în intervalul
. Au loc echivalenţele:
|
(I.A.38) |
|
(I.A.39) |
În cazul produsului scalar al unui vector legat cu el însuşi se
foloseşte notaţia:
|
(I.A.40) |
Folosind definiţia (I.A.37) se demonstrează următoarele proprietăţi:
(s1) ;
(s2) ;
(s3) ;
(s4) .
Fie o bază în
şi
, respectiv
, doi vectori legaţi arbitrari din
. Au loc descompunerile
unice:
|
(I.A.41) |
Cu proprietăţile (s1)-(s3) şi relaţiile
(I.A.41), rezultă expresia produsului scalar scrisă, utilizând regula de sumare a
indicilor muţi, sub forma:
|
(I.A.42) |
Folosind notaţia:
|
(I.A.43) |
relaţia (I.A.42) devine:
|
(I.A.44) |
În particular, pentru din (I.A.44) rezultă:
|
(I.A.45) |
Conform definiţiei (I.A.37) avem , de unde cu
proprietatea (s4) se obţine:
|
(I.A.46) |
ţinând cont de relaţiile (I.A.45) şi (I.A.46) rezultă:
|
(I.A.47) |
De asemenea, din definiţia (I.A.37) şi relaţiile
(I.A.44) şi (I.A.47), dacă vectorii legaţi şi
sunt nenuli,
, atunci cosinusul unghiului
format de cei doi vectori este dat de:
|
(I.A.48) |
Din definiţia (I.A.37) rezultă că produsul scalar a doi vectori legaţi ortogonali este nul.
Introducând convenţia că vectorul legat nul, , este ortogonal pe
orice vector din
se
poate enunţa următoarea teoremă ce caracterizează vectorii legaţi ortogonali
din
:
Teorema 8:
Are loc echivalenţa:
|
(I.A.49) |
1º.
În situaţia în care baza este ortonormată se obţine:
|
(I.A.50) |
unde notează simbolul lui Kronecker
definit prin:
|
(I.A.51) |
În cazul unei baze ortonormate indicii componentelor vectorilor din relaţiile (I.A.41) se scriu jos:
|
(I.A.52) |
astfel că relaţiile (I.A.44), (I.A.47) şi (I.A.48) devin:
|
(I.A.53) |
|
(I.A.54) |
|
(I.A.55) |
2º.
Fie o
dreaptă orientată ce trece prin punctul O, orientare dată de versorul
, (figura I.11).
Dat fiind vectorul legat , se numeşte proiecţia
vectorului legat
pe
dreapta orientată
numărul real:
|
(I.A.56) |
![]() |
Figura I.11.
3º.
Fie o
dreaptă arbitrară ce trece prin punctul O. Dat fiind vectorul legat
, se numeşte proiecţia
vectorială a vectorului legat
pe dreapta
vectorul legat:
|
(I.A.57) |
unde este unul din cei doi versori ai dreptei
(figura I.12). Se observă că relaţia (I.A.57) rămâne invariantă dacă înlocuim versorul
cu versorul
.
![]() |
Figura I.12.
4º.
Fie un
versor legat în O,
.
Numim proiecţia vectorului arbitrar
pe versorul
aplicaţia:
|
(I.A.58) |
Pe baza proprietăţilor produsului scalar se
demonstrează că aplicaţia (I.A.58) este -liniară:
|
(I.A.59) |
De asemenea se observă că au loc echivalenţele:
|
(I.A.60) |
![]() |